Asertivitatea este importanta!

Acum putin timp am participat intr-un proiect care avea scopul de a ne invata cine suntem si ce ne dorim de fapt. Intr-o saptamana am retinut atatea informatii cat nu am retinut in 3 ani de liceu. Bine,oricum nu ne invata asa ceva la liceu, acolo ar fi trebuit totul dedus,nimeni nu ar fi venit sa te ajute sa te intelegi pe tine. De multe ori nu stiam cum sa refuz anumite persoane,bineinteles intr-un mod frumos ma refer. Credeam ca a spune „nu” este urat si dur. Nu foloseam acest cuvant decat in contexte care nu aveau vreo legatura cu refuzul.

Timp de o saptamana am avut 4 traineri exceptionali din punctul meu de vedere. In fiecare zi discutam despre altceva, si cum am zis scopul era sa ne descoperim pe noi.

In a doua sau a treia zi,cea mai hotarata persoana de acolo a inceput sa ne vorbeasca despre puterea de a spune „nu” si ce inseamna aceasta. Pe o tabla alba din fundul salii incepuse sa scrie mare cu albastru „ASERTIVITATEA„. Un cuvant destul de complicat sau mai bine zis nu foarte folosit.

Am realizat cat de mult te ajuta asertivitatea,si cat de multe poti obtine daca te bazezi pe tine, daca ai suficienta incredere in ceea ce poti si stii sa te dezvolti pe tine si ceea ce faci.

A fii ASERTIV inseamna:

  • Sa poti spune „NU” fara a te simti vinovat sau a da explicatii
  •  Sa fii independent
  • Sa iei decizii si sa fi raspunzator pentru ele
  • Sa nu oferi motive si scuze pnetru comportamentul tau
  • Sa iei propriile decizii
  • Sa poti spune „nu stiu” sau „nu imi pasa”
  • Sa ceri ceea ce vrei
  • Sa intri in relatiile cu ceilalti fara a depinde de aprobarile, parerile sau confirmarile lor

OBSERVATIE! Toate celelalte persoane au aceleasi drepturi

Ca sa fii o persoana asertiva trebuie sa fii si o persoana PROACTIVA ceea ce inseamna ca fiecare dintre noi vom munci, si vom cere si vom face ceva ca sa obtinem ceea ce vrem. Nu stam si asteptam ca trofeul sa vina la noi, nu asteptam sa luam nota 10 in teza,desi noi probabil nici nu am invatat pentru acea teza si am luat si noi ce am putut de la colegul din dreapta si din stanga.

Ceea ce este gresit in gandirea noastra este faptul ca noi credem ca trebuie sa ni se dea, ca ne este menit sa primim ceea ce vrem. Gresit! Nu ne este menit nimic. Daca vrei ceva munceste si vei avea. Nu cred ca vei auzi foarte multi directori de firme internationale care sa zica ca ei nu preau au facut treaba insa au au avut numai nororc. Asemenea exemple sunt extrem de rare.

Fara sa ceri si sa muncesti pentru ceea ce vrei nu vei obtine nimic, nici acum, nici in viitorul apropiat si nici cand viata se aproapie de sfarsit.

Trebuie sa stii ce vrei apoi sa faci posibil propriul succes.

*Demonul*

Voi nu-l cunoașteți… Nu știți cum umblă minciunile lui din gură în gură, ca niște săruturi otrăvite. Nu știți cum respiră. Cum ucide… Cum viața oricui devine monedă de schimb pentru nazurile lui vechi și noi. Nu știți nimic despre el. Și n-o să vă spun eu adevărul, căci nu e menirea mea să spun […]

via Demonul știa… — de veghe…

Break time?

Am obosit si am obosit asa rau, psihic si fizic. Trebuie mereu sa fii la curent cu tot, sa stii mereu totul, sa ajuti, sa fii pe placul tuturor. O fuga continua. Mi-as dori sa existe un buton sa pun pauza la tot. Tot ce fac ma oboseste, chiar daca stau parca tot e ceva in neregula. Inainte daca stateam si ma uitam la un serial, un film sau citeam o carte alaturi de cateva dulciuri si o cafea era perfect si pisica mea. Acum? Acum ce? totul e obositor, chiar daca ma uit la ceva sau citesc, parca nu mai am rabdare deloc, simt ca trebuie sa fac ceva, sa fug, sa nu stau pe loc iar daca fac sunt la fel de obosita.

Nu inteleg de ce, ce se intampla cu adevarat? e mai mult psihic sau fizic? Care este adevarul?

M-am tot gandit spictures-046i razgandit si cred doar faptul ca eu imi doresc sa fac totul perfect sa fie totul bine, simt ca ma oboseste foarte mult gandul ca vreau sa fie toata lumea multumita in legatura cu mine si tot ce fac incat uit sa ma bucur de momente de clipe si ma gandesc cat de mult m-ar afecta dezamagirea pe care as avea-o pentru persoanele apropiate mie.cred ca asta e cea mai mare frica a mea de fapt, sa nu ajung o dezamagirem, sa ma simt bine, importanta, si iubita si mai ales sa simt ca merit toate astea.

Oare cauza oboselii este asta? ma chinui prea mult? cand de fapt ar trebui sa fie totul natural, sa ma bucur de tot ce am si sa dau cei mai bun din bine fara sa-mi fie frica de dezamagire, oare asta e?

Frica, un cuvant simplu insa in acelasi timp foarte complex..

Am tot ce am nevoie, imi este oferit aproape fara sa le cer macar, insa de ce imi e frica asa de rau? stiu ca pot reusi? sau nu..?oare increderea este de fapt de vina pentru tot ce se intampla? Am sau nu incredere in mine si in ceea ce fac? As vrea sa spun ca da dar avand in vedere tot poate spune doar ca o sa am mai multa incredere in mine decat in oricine altcineva pentru ca atunci cand ai nevoie de ajutor si esti singur, tu esti singurul care te poate scoate din situatii…deci cam care ar fi concluzia acum?..

Increderea in sine e mai importanta decat orice altceva pentru ca doar tu iti stii puterile si tot ce poti sa faci, nimeni nu te ppoate da inapoi de la ceea ce vrei, ceea ce iti doresti, atata timp cat pentru tot ce iti doresti si muncesti pe masura.

Bazeaza-te mereu pe tine iar in cazul in care ajungi singur si stii ca nimeni nu poate salva,tu vei stii mereu ca te poti salva singur.  Tu esti singurul tau erou .O minte fericita si un corp fericit duc la o viata fericita.

See you next time

A.

Frica de?

Tot timpul mi-a fost teama ca voi pierde ceva . Mi-a fost teama ca o sa pierd trenul, ca o sa pierd autobusul,prima ora,evenimentele.. Mi-a fost mereu teama sa nu ajung prea tarziu.Sa nu fie prea tarziu. Mi-e teama sa nu pierd viata, momentele, oamenii…si am ajuns intr-o goana dupa toate astea. Acum viata mea […]

via AFRAID — Iuditha’s

„O schimbare?”

Ma tot intreg de mai bine un an de zile, in fiecare zi si-n fiecare noapte ce ar trebui sa schimb la mine.Ce stil mi se potriveste mai bine? dar altora? Altora cum le plac sa ma vada imbracata? Oare ar trebui sa ma schimb?  Iar cu modul meu de a gandi cum ramane? Comportamentul e bun? E necesar sa am alt temperament? Sunt vazuta ca o „ciudata”?

Fiind timida de fel, am interactionat cu oamenii mai greu de cand ma stiu, am pus le suflet si a contat fiecare vorba spusa de cineva, fie in glume, fie la nervi, fie pur si simplu. Ma simteam si inca ma simt de fapt atacata din toate partile cu tot felul de opinii si pareri diferite despre mine, despre cum ma comport, cum arat,cum ma imbrac.Acestea insa nu erau foarte bune,majoritatea erau chiar jignitoare insa a trebuit sa ma resemnez cu parerea celorlalte persoane si sa incerc sa nu arat ca sunt afectata.

in fiecare zi cam aceleasuri lucruri, insa dupa lasarea noptii cand ma bagam la somn imi venea acel imens gol in stomac si in inima imens si dintr-odata stand in pat, pe canapea, in baie,imi lacrimau ochii si mai tare si mai tare.Povestea se repeta destul de des zic eu, insa stiu ca reactia mea la aceste pareri este tocmai din cauza parerii pe care o am despre mine insumi. De aceea tot insistam sa ma schimb, sa ma schimb, poate ar urma ceva bun, insa nimic si  nimic.

Am incercat sa ma aranjez altfel,a fost un total dezastru,groaznic intr-adevar.Am incercat chiar si sa ma comport altfelm, sa imi schimb temperatul pe care il aveam nu-i usor penru ca in final, sfarsim sa fim toto noi, fara masti si prefacatorii, ramanem noi insine,cum ne-am nascut si cum am crescut. Acel comportament ma seca de toate puterile posibile.Plecam la 6 jumate dimineata ajungeam la 5 seara iar eu in acest timp jucam un rol cea de „happy” si „sociabila”. pe moment era foarte bine, ma distram , radeam, alergam insa dupa ceva timp nu mai ai puterea nici pe care o aveai inainte, devii chiar mai rau decat ai fost,cel putin in cazul meu.

PASSION OR WHAT?

Avand o saptamana libera imi propusesem sa invat, sa scriu si sa citesc la toate materiile de bac fiind motivata la maxim.pe parcursul saptamanii insa am inceput sa ma uit la filme seriale si sa citesc tot felul de articole neavand nicio legatura cu ce trebuia sa fac eu de fac.Am devenit agitata si din ce in ce mai rau.Am incercat sa scriu la toate materiile in parte insa nimic nu ajuta, nimic nu ma relaxa.Voiam de ceva timp sa intru din nou pe blog sa mai scriu cate ceva insa mereu am amanat pe motiv ca „aveam multe de facut”si nimic totodata.

Este deja vineri iar eu nu am terminat la romana, nu am inceput la engleza iar la matematica am inceput un exercitiu din care am facut jumatate renuntand pe parcusul lui.Motivatia pe care o avusesem la inceput se duce in jos din ce in ce mai mult.Imi dau seama din ce in ce mai mult ca imi place foarte mult sa scriu si sa aflu chestii noi, aflu chestii noi despre mine :)) la care nici macar eu nu ma asteptam.Mi-am dat seama ca voiam sa fac atat de multe incat oboseam doar gandidu-ma la ce trebuie sa fac pima oara, cu ce sa incep? Incat nu am facut mai nimic si acum trebuie sa ma pun serios pe treaba, chiar vreau sa avansez, sa stiu mai multe, sa arat ca stiu s16343823_953417591459126_1588785132_ni pot mai multe decat pana acum.Imi doresc sa devin o persoana pe care se poate baza oricine, o persoana la care sa apelezi cand ai nevoie de ajutor, orice fel de ajutor.Imi doresc sa ma simt importanta si stiu ca de acolo porneste si motivatia cum de altfel motivatia i-a ajutat si pe Dickens sau Lincoln care inainte de a deveni asa mare era un simplu
vanzator de bacanie.

Toata lumea porneste de undeva insa trebuie sa nu-ti pierzi speranta, motivatia si sa crezi in tine mai mult decat oricine altcineva pentru ca tu esti cel care detine puterea asupra ta, tu stii cat de multe poti face, nimeni altcineva. Fiecare om, persoana care viseaza foarte mult la ceva iar daca ai si incredere in tine, totul va iesi cum iti doresti.

Acum, vazand ce am scris nici nu stiu sincer cum am ajuns la asta.Ceea ce ma surprinde este faptul ca in ciuda a chestiilor scrise de mine eu nu am reusit sa fac nimic din cele spuse. Insa am descoperit un lucru foarte important, mereu atunci cand sunt suparata sau stresata sau nervoasa, ma descarc scriind despre orice, doar sa scriu. Nu stiu daca se poate numi pasiune,sau doar un hobby insa dupa atatia ani am aflat insfarsit ceva ca ma face sa ma simt cu adevarata mai bine si cam despre asta este vorba nu? Un blogger, un scriitor scrie din placere, din pura pasiune.

Am o prietena, cea mai buna prietena de fapt care scrie, scrie povesti si tot felul de poezii, citeste foarte multe lucruri si cateodata ma simt atat de prost din simplul fapt ca este mai buna decat mine, sau cel putin eu asa o consider.Eu am un blogg nu foarte cautat, nu foarte interesant dar ea scrie povesti, poezii care sunt extrem de bune asemenea marilor scriitori.De aceea stau si ma intreb cateodata daca fac asta pentru ca o face si ea si as vrea sa am si eu o pasiune, un hobby, ceva care ma face sa ma simt bine sau.. chiar este o pasiune descoperita mai tarziu…Inca nu stiu raspunsul la intrebarea aceasta,tot ce stiu ca e scrisul ma linisteste cu adevarat. Scrisul si pisica mea pe care o consider foarte adorabila.

Passion or what?

See you next time

A.