Bacul si puterea interioara

Hei hei hei

Dupa ceva timp in care nu am mai postat deloc, nici u am scris,nici aici nici in schite simt nevoia sa vorbesc despre stresulsi timpul limitata care m-au obligat sa nu mai postez nimic.

In cateva zile este Bacalaureatul, mai precis in 8 zile, lucru care ma sperie si ma linisteste in acelasi timp.Probabil acum ar fi trebuit sa stau si sa repet sau sa invat…pana ala urma ce sa repeti daca nu stii nimic? Tot anul m-am pregatit cu tot felul de eseuri si de nitite si informatii cu teorie la toate bateriile pentru bac inclusiv la cele la care dau si admiterea. Acum, pe final, imi dau seama ca de fapt am lenevit maxim si inca o fac dupa cum bine vedeti…mi-am facut timp sa scriu dar nici atat sa ma apuc sa invat si eu o opera sau sa fac un test de bac…

Timpul ne preseaza foarte mult, profesorii la fel insa si toate gramada tu esti relaxat ca vei avea destul timp sa inveti. Da, vei avea, daca iti doresti sa fii un average normal ca vei avea, eu nu-mi doream asta si inca nu-mi doresc dar avand o saptamana in care jumataate de zi voi fi plecata la meditatii si jumatatea acasa simt de parca as avea destul timp pentru invatat,treaba nu mai sta de mult timp asa… anyway Abia pe final am realizat ca stresul ma facea sa nu ma concentrez pe ceea ce trebuia si doar sa ma invart in cerc si sa afac acelasi lucuri pe care le consideram utile dar si ele mai usoare de tot alegeam sa le fac

pictures-989

De drept, trebuie sa incepeti cu ce e mai greu pentru a termina l

a timp si a lasa ce e ami usor cand sunteti si mai obositi

Comoditateamea este mut prea avansata pentru stadiul i care ma aflu. O parte din mine se bucura ca se linisteste iar cealalta parte este mai constienta stiind ca nu are ce sa fie bine daca chiar refuz sa nu invat si sa merg pe noroc.

Nu merg chiar pe noroc ci imi stiu capacitatile si mizez pe cceea ce stiu ca pot.

Nu va lasati pe ultima saptamana sa invatati totul, daca invatati pe parcursul anului si acum doar repetati este mai mult decat perfect pentru a luat o nota perfecta la bac.Nota pe care mi-o impun la romana,cel putin, este de 9. Care sun sansele sa pot obtine aceasta nota? mda… Cred in miracole dar nu in astfel de miracole, munca este munca iar daca nu muncim nuvom obtine ceea ce ne dorim cu adevarat

Asa ca…daca vreti intr-adevar sa fiti buni in ceea ce faceti si pe m

ai departe municti pe cat de mult puteti si atunci cand nu mai puteti sa mai puteti putin…Daca nu acum, atunci cand? daca nu noi muncim pentru noi, atunci cine o va face? Nu se va schimba nimic , nicicand

Trebuie sa ne vedem scopul si sa muncim pe branci pana ajungem la el, oricat de departe ar fi el acum, indiferent de esecuri noi sa ne miscam incontinuare

Va fii o saptamana plina in care vi da tot ce pot si sunt sigura ca pot mult. Va anunt dupa bac cum a fost aceasta saptmana si cate am reusit sa invat, apoi am sa va poestesc putin si de experienta la bac si de cat voi lua binteles.

Work hard for what you want.

XoXo

All for you

Ce nu as fi facut pentru tine iubitule, ce nu as fi facut pentru noi… „Iubitule” ce cuvant mare intr-o realitate atat de mica.

O singura luna ma desparte de 3 ani cu tine sau mai bine zis cu tine in gand… Tu iubitule de cate ori ai fost cu adevarat langa mine? Unde iti lasai amprenta cand aveam nevoie de tine mai rau ca de mine? Cui ii umpleai inima cu iubirea ta? Cui ?

Dar oare mie? Pe mine cine crezi ma alina cand tu erai ocupat sa-ti lasi amprenta in alta parte?

Vii si pleci cand iti vrea inima iar eu te las…Te las pentru ca fara tine nu as fi pe deplin fericita, nu as simti ca traiesc nu m-as simti libera dar in acelasi timp ca apartin cuiva..tie. Si pana la urma ce rost mai are sa ai o relatie cand te simti la fel de singur si cu si fara o persoana langa tine.

Nici nu mai cunosc sentimentul de „a te avea”. Nu mai stiu cum era sa fiu o prioritate pentru tine in timp ce tu ai fost mereu cea dintai a mea.

Sunt dezamagita iubitule…Sunt dezamagita ca dupa atata timp nu ma vezi, nu ma observi desi tu observi pe toata lumea. Sunt dezamagita ca ti-am dat tot totul pe tava ca sa te fac fericit si tot nu e de ajuns.. ca atunci cand te duci intr-un loc fancy,comanzi ce iti pofteste inimioara fara sa platesti, fara sa dai nimic in schimb insa tu, dragul meu, nu cred ca vei fi multumit vreodata de nimic din ce iti voi oferi

Tu, dragul meu, ma vezi ca o alta fata, o alta oportunitate cand eu in tine vad totul.

Poate iti vei da seama cat de mult insemni pentru mine si te vei intoarce, asa cum o faci mereu cand niciuna nu se ridica la nivelul asteptarilor tale..dar poate voi refuza sa mai intru in jocurile tale periculoase

sau poate nu..

Oh si cat imi e de dor de tine „iubitule” sa te alint,  sa strig, sa-ti vad zambetul stiind ca e datorita mie sau sa stau langa tine fara sa fac nimic si sa-ti simt parfumul cum ma inconjoara si linistea care se asterne in jurul nostru…

Poate ar mai fi ceva real,se poate ca iubirea ta sa fie la fel?

Si inca o intrebare dragul meu : „Tu mai esti la fel?”

De la o vreme mi-e greu sa te mai recunosc. Mi-e greu sa cred ca esti una si aceeasi persoana.

 

Asertivitatea este importanta!

Acum putin timp am participat intr-un proiect care avea scopul de a ne invata cine suntem si ce ne dorim de fapt. Intr-o saptamana am retinut atatea informatii cat nu am retinut in 3 ani de liceu. Bine,oricum nu ne invata asa ceva la liceu, acolo ar fi trebuit totul dedus,nimeni nu ar fi venit sa te ajute sa te intelegi pe tine. De multe ori nu stiam cum sa refuz anumite persoane,bineinteles intr-un mod frumos ma refer. Credeam ca a spune „nu” este urat si dur. Nu foloseam acest cuvant decat in contexte care nu aveau vreo legatura cu refuzul.

Timp de o saptamana am avut 4 traineri exceptionali din punctul meu de vedere. In fiecare zi discutam despre altceva, si cum am zis scopul era sa ne descoperim pe noi.

In a doua sau a treia zi,cea mai hotarata persoana de acolo a inceput sa ne vorbeasca despre puterea de a spune „nu” si ce inseamna aceasta. Pe o tabla alba din fundul salii incepuse sa scrie mare cu albastru „ASERTIVITATEA„. Un cuvant destul de complicat sau mai bine zis nu foarte folosit.

Am realizat cat de mult te ajuta asertivitatea,si cat de multe poti obtine daca te bazezi pe tine, daca ai suficienta incredere in ceea ce poti si stii sa te dezvolti pe tine si ceea ce faci.

A fii ASERTIV inseamna:

  • Sa poti spune „NU” fara a te simti vinovat sau a da explicatii
  •  Sa fii independent
  • Sa iei decizii si sa fi raspunzator pentru ele
  • Sa nu oferi motive si scuze pnetru comportamentul tau
  • Sa iei propriile decizii
  • Sa poti spune „nu stiu” sau „nu imi pasa”
  • Sa ceri ceea ce vrei
  • Sa intri in relatiile cu ceilalti fara a depinde de aprobarile, parerile sau confirmarile lor

OBSERVATIE! Toate celelalte persoane au aceleasi drepturi

Ca sa fii o persoana asertiva trebuie sa fii si o persoana PROACTIVA ceea ce inseamna ca fiecare dintre noi vom munci, si vom cere si vom face ceva ca sa obtinem ceea ce vrem. Nu stam si asteptam ca trofeul sa vina la noi, nu asteptam sa luam nota 10 in teza,desi noi probabil nici nu am invatat pentru acea teza si am luat si noi ce am putut de la colegul din dreapta si din stanga.

Ceea ce este gresit in gandirea noastra este faptul ca noi credem ca trebuie sa ni se dea, ca ne este menit sa primim ceea ce vrem. Gresit! Nu ne este menit nimic. Daca vrei ceva munceste si vei avea. Nu cred ca vei auzi foarte multi directori de firme internationale care sa zica ca ei nu preau au facut treaba insa au au avut numai nororc. Asemenea exemple sunt extrem de rare.

Fara sa ceri si sa muncesti pentru ceea ce vrei nu vei obtine nimic, nici acum, nici in viitorul apropiat si nici cand viata se aproapie de sfarsit.

Trebuie sa stii ce vrei apoi sa faci posibil propriul succes.

*Demonul*

Voi nu-l cunoașteți… Nu știți cum umblă minciunile lui din gură în gură, ca niște săruturi otrăvite. Nu știți cum respiră. Cum ucide… Cum viața oricui devine monedă de schimb pentru nazurile lui vechi și noi. Nu știți nimic despre el. Și n-o să vă spun eu adevărul, căci nu e menirea mea să spun […]

via Demonul știa… — de veghe…

Break time?

Am obosit si am obosit asa rau, psihic si fizic. Trebuie mereu sa fii la curent cu tot, sa stii mereu totul, sa ajuti, sa fii pe placul tuturor. O fuga continua. Mi-as dori sa existe un buton sa pun pauza la tot. Tot ce fac ma oboseste, chiar daca stau parca tot e ceva in neregula. Inainte daca stateam si ma uitam la un serial, un film sau citeam o carte alaturi de cateva dulciuri si o cafea era perfect si pisica mea. Acum? Acum ce? totul e obositor, chiar daca ma uit la ceva sau citesc, parca nu mai am rabdare deloc, simt ca trebuie sa fac ceva, sa fug, sa nu stau pe loc iar daca fac sunt la fel de obosita.

Nu inteleg de ce, ce se intampla cu adevarat? e mai mult psihic sau fizic? Care este adevarul?

M-am tot gandit spictures-046i razgandit si cred doar faptul ca eu imi doresc sa fac totul perfect sa fie totul bine, simt ca ma oboseste foarte mult gandul ca vreau sa fie toata lumea multumita in legatura cu mine si tot ce fac incat uit sa ma bucur de momente de clipe si ma gandesc cat de mult m-ar afecta dezamagirea pe care as avea-o pentru persoanele apropiate mie.cred ca asta e cea mai mare frica a mea de fapt, sa nu ajung o dezamagirem, sa ma simt bine, importanta, si iubita si mai ales sa simt ca merit toate astea.

Oare cauza oboselii este asta? ma chinui prea mult? cand de fapt ar trebui sa fie totul natural, sa ma bucur de tot ce am si sa dau cei mai bun din bine fara sa-mi fie frica de dezamagire, oare asta e?

Frica, un cuvant simplu insa in acelasi timp foarte complex..

Am tot ce am nevoie, imi este oferit aproape fara sa le cer macar, insa de ce imi e frica asa de rau? stiu ca pot reusi? sau nu..?oare increderea este de fapt de vina pentru tot ce se intampla? Am sau nu incredere in mine si in ceea ce fac? As vrea sa spun ca da dar avand in vedere tot poate spune doar ca o sa am mai multa incredere in mine decat in oricine altcineva pentru ca atunci cand ai nevoie de ajutor si esti singur, tu esti singurul care te poate scoate din situatii…deci cam care ar fi concluzia acum?..

Increderea in sine e mai importanta decat orice altceva pentru ca doar tu iti stii puterile si tot ce poti sa faci, nimeni nu te ppoate da inapoi de la ceea ce vrei, ceea ce iti doresti, atata timp cat pentru tot ce iti doresti si muncesti pe masura.

Bazeaza-te mereu pe tine iar in cazul in care ajungi singur si stii ca nimeni nu poate salva,tu vei stii mereu ca te poti salva singur.  Tu esti singurul tau erou .O minte fericita si un corp fericit duc la o viata fericita.

See you next time

A.

Frica de?

Tot timpul mi-a fost teama ca voi pierde ceva . Mi-a fost teama ca o sa pierd trenul, ca o sa pierd autobusul,prima ora,evenimentele.. Mi-a fost mereu teama sa nu ajung prea tarziu.Sa nu fie prea tarziu. Mi-e teama sa nu pierd viata, momentele, oamenii…si am ajuns intr-o goana dupa toate astea. Acum viata mea […]

via AFRAID — Iuditha’s

„O schimbare?”

Ma tot intreg de mai bine un an de zile, in fiecare zi si-n fiecare noapte ce ar trebui sa schimb la mine.Ce stil mi se potriveste mai bine? dar altora? Altora cum le plac sa ma vada imbracata? Oare ar trebui sa ma schimb?  Iar cu modul meu de a gandi cum ramane? Comportamentul e bun? E necesar sa am alt temperament? Sunt vazuta ca o „ciudata”?

Fiind timida de fel, am interactionat cu oamenii mai greu de cand ma stiu, am pus le suflet si a contat fiecare vorba spusa de cineva, fie in glume, fie la nervi, fie pur si simplu. Ma simteam si inca ma simt de fapt atacata din toate partile cu tot felul de opinii si pareri diferite despre mine, despre cum ma comport, cum arat,cum ma imbrac.Acestea insa nu erau foarte bune,majoritatea erau chiar jignitoare insa a trebuit sa ma resemnez cu parerea celorlalte persoane si sa incerc sa nu arat ca sunt afectata.

in fiecare zi cam aceleasuri lucruri, insa dupa lasarea noptii cand ma bagam la somn imi venea acel imens gol in stomac si in inima imens si dintr-odata stand in pat, pe canapea, in baie,imi lacrimau ochii si mai tare si mai tare.Povestea se repeta destul de des zic eu, insa stiu ca reactia mea la aceste pareri este tocmai din cauza parerii pe care o am despre mine insumi. De aceea tot insistam sa ma schimb, sa ma schimb, poate ar urma ceva bun, insa nimic si  nimic.

Am incercat sa ma aranjez altfel,a fost un total dezastru,groaznic intr-adevar.Am incercat chiar si sa ma comport altfelm, sa imi schimb temperatul pe care il aveam nu-i usor penru ca in final, sfarsim sa fim toto noi, fara masti si prefacatorii, ramanem noi insine,cum ne-am nascut si cum am crescut. Acel comportament ma seca de toate puterile posibile.Plecam la 6 jumate dimineata ajungeam la 5 seara iar eu in acest timp jucam un rol cea de „happy” si „sociabila”. pe moment era foarte bine, ma distram , radeam, alergam insa dupa ceva timp nu mai ai puterea nici pe care o aveai inainte, devii chiar mai rau decat ai fost,cel putin in cazul meu.